Am avut atât de puțin timp,
Un gram de fericire.
Noaptea, ma ghemuiam în pat,
Ca un hot de vise
Și plănuiam cum sa ne trăim fericirea.
Ma treceau fiori de frica,
Ca cineva mi-o va lua,
Ca va dispărea…
A fost… Demult, odata ca prin ceata,
Un gram de fericire.
De atunci… durere, lacrimi, griji…
Singurătate în 2, în 3, în 4…
Lucram, mâncăm, ne pierdem…
Și sufletele noastre rătăcesc singure
Fără a mai simți acel gram de fericire…

Ne grăbim spre nicăieri, cu ochii în ecrane.
Nu ne mai vorbim, nu ne mai pasa, nu mai trăim.
Păcat de noi 2…pacat de singurătate, când de fapt suntem 2.